Mănăstirea Dragomirna
Biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” este unică în toată România pentru proporţiile sale neobişnuite. De departe este cea mai înaltă şi cea mai strâmtă biserică întemeiată vreodată. Pereţii săi nu sunt pictaţi, dar sunt decoraţi cu gravuri din piatră. În 1602, la iniţiativa Episcopului mitropolitan Anastasie Crimca, o capelă mică a mănăstirii a fost dedicată Sfântului Ioan Evanghelistul şi Profeţilor Ilie şi Enoch, construită nu departe de orasul Suceava. Deşi de dimensiuni reduse, capela a fost o noutate în planul şi dimensiunea spaţiului. Are un altar în formă rotundă, un naos rectangular şi, în loc de pronaos, un exonartex din trei părţi. Cele trei deschideri şi cele două intrări au doi stâlpi masivi pe ambele părţi şi muluri orientale arcuite.
Capătul vestic poligonal al clădirii îşi are originile în mult mai vechea biserică din Balinesti şi poate pe undeva prin bisericile din lemn. Capela este construită din cărămidă şi blocuri în stare brută din piatră. O fâşie decorativă, creată din trei rânduri din cărămidă emailată verde şi turquoise, încercuieşte clădirea, dedesubtul ferestrelor şi al celorlalte deschideri.
În câţiva ani, capela a devenit prea mică, iar în 1609 Episcopul Crimca a construit o nouă biserică, cu ajutorul marelui cancelar Luca Stroici. Biserica, dedicată Pogorârii Duhului Sfânt, este incomparabil mai înaltă, unică nu numai în Moldova, dar în toată România şi chiar în toată lumea ortodoxă. Relaţia dintre întinderea, lăţimea si înălţimea bisericii este in mare parte neobisnuita. Inaltime de mai mult de 40 de metri până la turlă o face sa para foarte strâmtă. Biserica dă impresia unei nave, vechiul simbol al Bisericii Creştine. Faţadele sunt construite din gresie galbenă, dură.
Stâlpii şi colţurile sunt construite din piatră cioplită, formând şiruri verticale, late şi netede, mergând până la acoperiş. La jumătatea faţadelor, biserica este înconjurată de un brâu răsucit, de influenţă muntenească. Cel mai spectaculos element este turla bisericii. Este sculptată în intregime cu motive florale şi geometrice de origine caucaziană. De asemenea, este aşezată pe trei baze, una pătrată şi două stelate, acoperite cu decoraţiuni. În 1627, prinţul Miron Barnovschi, rudă cu familia Movilă, care a construit manastirea Suceviţa, a început să construiască cea mai puternică fortăreaţă monahică din Moldova. Până atunci, Dragomirna era vulnerabilă, o rugăciune devenită realitate pentru tâlhari şi jefuitori.
