Mănăstirea Râşca
Deşi mănăstirea Râşca este o fundaţie princiară şi deşi este asociată cu memoria celui mai învăţat cronicar moldovean al secolului al XVI-lea, Episcopul de Roman Macarie, ea nu s-a bucurat de faima pe care au avut-o alte edificii similare. Un motiv ar fi acela că mănăstirea a fost construită într-un loc relativ izolat, care a devenit şi mai izolat odată ce oraşul apropiat Baia şi-a pierdut statutul de centru comercial şi guvernamental prosper.
Biserica închinată Sfântului Nicolae este mult mai mică decât „surorile” ei fondate de acelaşi domnitor.
Când acesta a murit, biserica a rămas nepictată – lucru neobişnuit pentru o biserică aşa mică – şi a fost decorată cu fresce abia în 1552-1554. Picturile murale au fost începute în timpul domniei celui cel de-al doilea fiu al lui Petru Rareş, Ştefan (1551-1552) şi completate de Episcopul Macarie, care a fost ulterior înmormântat la Râşca.
Turcii au prădat mănăstirea în 1821 şi, de vreme ce cutremurele deterioraseră anterior biserica, aceasta a fost reparată în mod radical imediat după aceea. Peretele dintre naos şi pronaos a fost demolat, potrivit noii mode a perioadei respective. Turnurile au fost din nou adăpostite cu acoperişuri în formă de bulb, de inspiraţie barocă şi care au fost păstrate în timpul lucrărilor de restaurare ale anilor 1960.
Dar un alt element adăugat în timpul lucrărilor de reparaţie din secolul al XIX-lea a fost scos: un al treilea turn, plasat între celelalte două.
Dacă faţada sudică şi curbatele abside sudică şi estică a jumătăţii mai vechi a bisericii sunt acoperite cu fresce excepţionale, nu se ştie dacă partea nordică a bisericii vechi a fost pictată sau nu. Temele frescelor de pe faţada sudică sunt puţine şi diferă de celelalte biserici cu exteriorul pictat. Sub streşinile acoperişului se află un rând de medalioane cu Monahii.
Un pictor foarte talentat a decorat pereţii şi bolţile cu aceiaşi clasici stâlpi trompe l’oeil şi cu alte caracteristici arhitecturale, spre deosebire de absida estică. Stilul rafinat şi culorile creează un tot armonios şi neobişnuit. Arcada estică este mai îngustă.
